Fericire

V.

Fericirea este asemenea unei propoziții:

mai mult decât cuvintele, contează

semnele de punctuație puse între sau după ele:

Sunt bine.

Sunt bine?

Sunt. Bine?

Sunt? Bine!

Sunt bine?!

Sunt bine!

IV.

Fericirea nu este un ideal, ci o opțiune.

La îndemâna noastră, în fiecare moment al existenței.

III.

Este o mare fericire să fii simplu..

la fel cum este simplu să fii fericit..

II.

Fericirea NU este un Drept, ci o Recompensă.

D-aia nu tre’ s-o aștepți, pasiv, să vină și să-ți inunde sufletul..

..ci trebuie să depui eforturi pentru a o obține..

Este asemenea minereului :

trebuie să dai deoparte multe bucăți de argilă până obții

câteva boabe de aur..

Fericirea vine SIMȚIND profund curentul vieții..

trecând prin tine milioane de emoții la intensitate maximă..

Și mai e ceva :

”Orice om fericit este un om care-l poartă pe Dumnezeu

în sine însuși.”

În termeni mai laici, asta se cheamă entuziasm.

Exact așa : atunci când te implici, când pui suflet

în ceea ce faci..

Fericirea înseamnă DESCHIDERE.

A sufletului și spiritului, către lume. Către Univers.

Încă nu am întâlnit oameni care să fie fericiți, în turnuri de fildeș..

I.

În goana lor după bani, ”oamenii de azi” au uitat adevăratele plăceri ale vieții. .

Fericirea nu poate fi cuantificată, nu poate fi trecută într-un tabel, sau grafic, nu e ceva ”pentru exterior”, care poate fi extras din individ, și arătat lumii..

Fericirea – autentică, și nu simpla satisfacție / satisfacere derivată derivată din consum/ism – este un ”bun spiritual” și sufletesc..

..din ce în ce mai greu de procurat, câte vreme suntem ”inundați” de ”bunuri materiale”..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *