Idealizarea în relațiile de cuplu

Așa cum foarte frumos prezintã Alain de Botton în ESEURI DE ÎNDRÃGOSTIT (pe care dealtfel o recomandãm cu plãcere, îndeosebi celor mai „raționali” din fire, mai înclinați spre filosofie), Idealizarea este un proces care apare în relațiile de cuplu, de obicei imediat dupã îndrãgostire, sau pe parcursul ei.

Idealizarea constã în proiectarea imaginii mentale pe care o avem despre „partenerul ideal”, asupra bietului (viitor) partener real. De la acesta ne așteptãm sã întruchipeze rãspunsul la toate întrebãrile noastre de pânã atunci, soluția tuturor problemelor trecute, prezente, sau viitoare, perfecțiunea ființei umane, suma tuturor calitãților omenești posibile și absența niciunui defect.

Practic, ceea ce se petrece este cã suntem „orbiți” într-atât de mult de „ceea ce visam”, încât suntem incapabili de a descoperi pe „celãlalt” exact așa cum este el, atât cu calitãțile, cât și cu defectele lui.

Apropo de defecte. Este generalã afirmația „Iubește-mã așa cum sunt!”. De acord, o abordare realistã pleacã întotdeauna de la acceptarea realitãții lucrurilor. Este primul pas. Dar, dacã se dorește evoluția – atât individualã, cât și relaționalã, e nevoie de motivare pentru dezvoltare, care presupune o transformare pozitivã continuã. Iar aceasta la rândul ei obligã la o autoperfecționare permanentă și susținutã.

Revenind la tema idealizãrii, soluția este, prin urmare, calmarea propriei minți exacerbate, a imaginației bolnãvicioase, a dorinței nebune care-și cere hrana. E nevoie așadar de o imensã luciditate. Asta nu înseamnã cã trebuie sã devenim reci, insensibili. Chiar dimpotrivã.

Dar sã ascultãm mai atent ceea ce spune partenerul. FÃRÃ a interpreta în nici un fel.
Sã-l privim cu atenție, nu ca pe un cobai într-un laborator de cercetare științificã, ci ca pe un bun prieten pe care l-am reîntâlnit dupã mulți ani.
Sã încercãm sã nu tragem concluzii pripite, și, foarte important, sã nu ne grãbim sã etichetãm.
Sã-l ducem pe partener în locuri diverse, sã-l punem în ipostaze diferite, pentru a vedea cum se comportã. Deoarece comportamentul este fundamentul vieții practice, cotidiene. Nu gândirea, nu simțirea – care sunt doar primii pași, sau mai precis doar „imboldul” mersului.

Aceastã cunoaștere trebuie folositã spre a-l înțelege mai bine pe celãlalt, spre a-i comunica mai bine, mai eficace. Iar nu spre a-l manipula, ulterior, într-un joc de putere. Cãci atunci nu se mai cheamã dragoste, ci strategie egoistã.

Foarte mulți pun preț pe compatibilitate.
Noi însã considerãm cã, dupã testarea compatibilitãții, cea mai importantã este compatibilizarea. În timp ce prima este o stare, a doua este un proces.
Concret, cei doi își „împrumutã” caracteristici specifice, obiceiuri specifice, etc, sau își formeazã altele noi, toate astea având drept scop o cât mai bunã inter-relaționare, așa-zisa „sudare prin completare” a cuplului.

Ceea ce se întâmplã pe parcurs este însã o altã poveste, noi sperãm cã una fericitã 🙂 , aici am atras atenția doar asupra importanței realismului în relația de dragoste.
Așa încât, ulterior, peste ani, cei doi sã facã dragoste, nu urã.

Închidem cu un citat minunat, care sintetizeazã tot ce am susținut pânã aici :

„Cãci nu trebuie sã întâlnim omul la primul, ci la al șaptelea etaj al inimii, cugetului, și sufletului sãu.”
CITADELA – Antoine de Saint-Exupery.

Mult succes în toate relațiile voastre, în primul rând în cele cu propria ființã, deoarece „Este o nebunie sã pierzi înãuntru, pentru a câștiga în afarã.”
Și de asemenea, aveți grijã, cãci „Nu trebuie sã te pierzi pe tine însuți, în iubirea pentru celãlalt.”
(Ambele citate sunt din filmul WHAT DREAMS MAY COME).

Sã iubiți și sã fiți iubiți!
________________________
3DS ▲

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *