Munca în România

În România nu este încurajată #munca.

După câteva zeci de ani de construcții comuniste, lovitura de stat prin care vechii nomenclaturişti au devenit noii conducători a adus cu sine un mai mult sau mai puțin „romanian dream”, un sincretism cultural prin care s-au preluat elemente convenabile din stiluri de viață occidentale, astfel încât, pentru a dobândi sau avea succes, munca este un handicap – important e să ai „talent”, „să-ți meargă mintea”, să fii „băiat deştept”.

Astfel că „cei de sus” s-au ocupat cu infracțiuni la scară mare, la nivel național sau regional – şi-i vedem în ultimii ani plimbându-se pe la DNA – Direcția Națională Anticorupție şi tribunale, apoi un pic cazați la penitenciare -, iar „cei de jos” s-au ocupat şi se ocupă cu „găinării” de tot felul.

Modelul servit de procesul manelizării şi tabloidizării excesive presupune un hedonism material lipsit de orice principiu, singura regulă este „să te simți bine”.

Fericirea prost-înțeleasă, nefundamentată pe Realitate (existența obiectivă), ci pe imaginație şi iluzii (existențele subiective), este propovăduită mai nou chiar de către articolele din revistele (pretinse a fi) de Psihologie; de life-coach-ii care nu sunt altceva decât psihologi „cu diplomă” eşuați prodesional, dar care s-au orientat rapid spre domeniul dezvoltării personale, sesizând nişa de piață în creştere; de psihoterapeuți bolnavi, deconectați ei înşişi de la lumea reală; de tot felul de „guru” aşa-zişi „spirituali” care nu fac decât să dăuneze imaginii Spiritualității (autentice), răspândind idei false, reluând prejudecăți şi stereotipii străvechi..

Termenii „valoare” şi „succes” au fost redefiniți de către „corectitudinea politică”, în acord cu propria filosofie a Noii Dezordini Mondiale : prima se rezumă acum la averile materiale, al doilea – la reuşita în afaceri sau egocentrism exteriorizat în planul social.

Munca a devenit un fel de însuşire negativă, o formă de boală, un defect, de care trebuie să scapi rapid, să te vindeci.

De ce ?
Deoarece presupune efort, inteligență, implicare, responsabilitate, perspectivă.

Efort deoarece te solicită mental sau şi fizic, îți consumă energie.
Inteligență întrucât te îndeamnă să inovezi noi metode de lucru, mai eficiente, noi abordări.
Implicare fiindcă nu o poți evita – chiar şi când delegi sarcini, trebuie să fii mereu atent la cel ce le execută.
Responsabilitate – față de familie, față de societate, față de Natură – cărora le laşi moştenire o parte din tine, prin ceea ce creezi.
Perspectivă deoarece munca este o activitate orientată mereu spre Viitor, spre progres.

Aşa că,
Fericiți cei muncitori, căci ei vor împărăți lumile în care trăiesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *