Oameni

X.

Ceea ce te definește nu constă în lucrurile pentru care trăiești..

..ci în acelea care nu te lasă să mori.

IX.

Peste tot, vedem tot mai multe persoane,

dar tot mai puțini oameni..

VIII.

De multe ori, oamenii se opresc atunci când ar trebui sã continue, merg când ar trebui să stea, stau când ar trebui sã meargã,

renunțã cãnd ar trebui sã persevereze,

insistã când ar trebui sã renunțe, uitã sã-și aminteascã,

își amintesc ceea ce trebuie sã uite..

VII.

Fiecare ființã pe care o întâlnim

este o micã lume, o țarã..

Atunci când interacționãm cu ea, ne grãbim sã-i cunoaștem capitala, principalele orașe, fluvii, autostrãzi și, uneori, obiective turistice, poate vechi ruine sentimentale..

Dar rareori îi descoperim munții înalți, sau vãile adânci,

ori satele rãsfirate, izolate, cu locuitorii și poveștile lor de viață

și de moarte..

VI.

Mi-aș dori ca oamenii să înceteze a se mai considera

”stăpânii”

Planetei… ci, mai degrabă, ”prietenii” acesteia..

V.

Cred că a devenit mai ușor să găsești extratereștri, decât

oameni de calitate..

IV.

Odată, mă întrebam ”CE ESTE omul?”

Pentru că, se spune, ”omul ARE cap, mâini, etc”.. ”proprietăți”.

Dar, poți să pierzi TOT ceea ce ai.

Atunci, CE RĂMÂNE?

ESENȚA, ”omul adevărat”, dezbrăcat de toate posesiunile sale..

III.

Se întâmplă să vezi, pe drumul vieții, IMAGINI speciale.

Poate fi vorba de acei ochi umezi care te privesc fix, care-ți pătrund adânc în suflet..

..poate fi vorba despre acel fluture care zboară alături de tine, însoțindu-te sute de metri..

..poate fi vorba despre mama care și-a pierdut fiul, pentru totdeauna..

..poate fi vorba de acea pisicuță fără un ochișor, pe care ai întâlnit-o în mijlocul nopții pe străzile orașului..

..poate fi vorba despre acea fată splendidă, care ți-a furat privirea, dar care, observi mai apoi, nu are o mână..

..poate fi vorba de acele îmbrățișări calde, sincere, de acele mâini reci, de acele suflete care știu că nu vei fi al lor.. decât în amintire..

..poate fi vorba de acel sărut fin, de la prima și ultima întâlnire..

Și se întâmplă uneori ca astfel de imagini să-ți re-apară în suflet, răscolindu-l, provocând o furtună de emoții intense..

II.

Om nu este cel care ”ESTE”, ci acela care ”DEVINE.”

Cel care ”ESTE” nu e altceva decât un animal vorbitor.

Viața omului, așadar, NU este un scop (în sine), ci un

instrument

pus în slujba a ceva ce transcende individualitatea.

I.

(În oameni) NU trebuie să avem încredere.

Trebuie să avem SIGURANȚĂ.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *