Rezistența la schimbare

În cazuistica oricărui tip de terapie, dar mai ales cea psihologică, întâlnim frecvent „rezistența la schimbare”, adică situația în care individul, deși ajunge chiar, la un moment dat, conștient de diverse probleme ale sale, interioare sau relaționale, alege să se complacă în acestea, chiar dacă, la nivel rațional, declarativ, afirmă că își dorește schimbarea.

Ce-l determină însă pe om să nu treacă la fapte, pentru a se dezvolta ? Iată mai multe variante de răspuns:

1. Lenea.
2. Frica.
3. Anturajul / mediul.
4. Lipsa de motivație.

Să le abordăm pe rând.

LENEA este principalul obstacol în dezvoltarea pozitivă individuală, deoarece este opusul efortului, despre care am scris aici :

Confortul și nașterea Omului Nou

Orice transformare începe din străfundul ființei noastre, din modul în care suntem construiți, și prin urmare avem nevoie de o atitudine proactivă, de exersarea capacității de muncă, de acțiune cu sens și scop nobil.

FRICA paralizează acțiunea și reacțiunea noastră, ne pune frână, ne împiedică să facem pasul următor.
Frica este cea mai înspăimântătoare emoție omenească, iar moartea este fenomenul de care ne temem cel mai mult (asta în cazul în care nu am evoluat suficient, înțelegând că de fapt Moartea nu este decât o frontieră dintre două lumi/existențe)..

ANTURAJUL sau MEDIUL ne influențează direct proporțional cu puterea noastră personală. Am detaliat aici despre cum să ne ferim de manipulare, și ce soluții avem la îndemână :

Cum să detectezi manipulatorii și ce soluții ai

Adesea, oamenii din jurul nostru vor să rămânem la același nivel de dezvoltare cu al lor, de teamă că ne vor pierde, că vom renunța la un moment dat la ei, din motive de incompatibilitate structurală sau funcțională. Astfel că încearcă să ne impună propriile lor reguli, framework-uri, stiluri, așa încât să rămânem pe aceeași treaptă evolutivă ca și ei.

LIPSA DE MOTIVAȚIE.
Motivația, pentru a fi valabilă, „vie”, trebuie căutată înlăuntrul propriei persoane, iar nu în afară. Iar acest proces are în vedere identificarea cât mai precisă a nevoilor și dorințelor noastre, și în general o cât mai amplă și profundă autoînțelegere.
De exemplu, este recomandabil ca dorința de a slăbi să derive din nevoia de (mai multă) sănătate, din avantajul mobilității și dinamismului, iar nu din nevoia de confirmare socială, sexuală, etc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *